Povestea lui Harap Alb

Povestea lui Harap Alb
ISBN: 978-973-1973-41-8
Editura:
Anul publicării: 2012
Pagini: 64
Format: 24x17 cm
Preț: 12,00 lei
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Harap Alb - Ion Creangă- Editura Mondoro

Amu cică era odată într-o ţară un crai care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde împărat; şi împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mulţi ani trecuseră la mijloc de când aceşti fraţi nu mai avuseseră prilej a se întâlni amândoi. Iară verii, adică feciorii craiului şi fetele împăratului, nu se văzu-seră niciodată, de când erau ei. Şi aşa veni împrejurarea, de nici împăratul Verde nu cunoştea nepoţii săi, nici craiul nepoatele sale, pentru că ţara în care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului, şi crăiia istuilalt, la altă margine. Şi apoi, pe vremurile acelea, mai toate ţările erau bântuite de războaie grozave, drumurile pe ape şi pe uscat erau puţin cunoscute şi foarte încurcate, şi de aceea nu se putea călători aşa de uşor şi fără primejdii ca în ziua de astăzi. Şi cine apuca a se duce pe atunci într-o parte a lumii, adeseori dus rămânea până la moarte...
...
Atunci împăratul Verde şi fetele sale au rămas încremeniţi de ceea ce au auzit. Iară spânul, văzând că i s-a dat vicleşugul pe faţă, se repede ca un câne turbat la Harap Alb, şi-i zboară capul dintr-o singură lovitură de paloş, zicând:
— Na! aşa trebuie să păţească cine calcă jurământul! Dar calul lui Harap Alb îndată se repede şi el la spân, şi-i zice:
— Pân-aici, spânule!
Şi odată mi ţi-l înşfacă cu dinţii de cap, zboară cu dânsul în înaltul cerului şi apoi, dându-i drumul de acolo, se face spânul până jos praf şi pulbere.
Iară fata împăratului Roş, în învălmăşagul acesta, repede pune capul lui Harap Alb la loc, îl înconjură de trei ori cu cele trei smicele de măr dulce, toarnă apă moartă să stea sângele şi să se prindă pielea, apoi îl stropeşte cu apă vie şi atunci Harap Alb îndată învie şi, ştergându-se cu mâna pe la ochi, zice suspinând:
— Ei, da din greu mai adormisem!
— Dormeai tu mult şi bine, Harap Alb, de nu eram eu, zise fata împăratului Roş, sărutându-l cu drag şi dându-i iar paloşul în stăpânire.
Şi apoi, îngenunchind amândoi dinaintea împăratului Verde, îşi jură credinţă unul altuia, primind binecuvântare de la dânsul şi împărăţia totodată... După aceasta se începe nunta, ş-apoi dă Doamne bine!

Lumea de pe lume s-a strâns de privea.
Soarele şi luna din cer le râdea.

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0810 sec