CAPCANA TIMPULUI - MEDALIOANELE LUMILOR ŞI APOCALIPSA OMENIRII

Un roman science-ficion extraordinar, o adevărată epopee prin timp, o poveste uitată, secrete bine ascunse, crime neştiute, călătorii de peste milioane de ani în viitor sau trecut, maşinării fantastice, telepatie, orgolii şi ambiţii mărunte (pe alocuri e chiar hazlie!), o confruntare a spiritului într-o prietenie multiuniversală în care Creatorul îşi bagă coada pentru salvarea Pământului şi a pământenilor (Cum altfel?).

Şi toate acestea se învârt în jurul a patru personaje, ce-şi au punctul de plecare în vestitul Război Mondial al Omenirii. Cel de-al doilea. Unde, aşa cum afirmă autorul, convergenţa Materiei Întunecate cu Sufletul oamenilor avea să dea naştere Sfârşitului. Punctul de plecare de unde Omenirea îşi pierduse şansele de supravieţuire.

Un roman brodat pe o poveste nepământeană, de mult uitată, dar cu un final optimist (se putea altfel?), o prietenie cu peripeţii unde moartea este omniprezentă şi unde viitorul este ghicit în cărţile de tarot ale unei biete românce.

Scrisă într-un stil aparte (începutul romanului este, de fapt, sfârşitul acestuia), naraţiunea ce se desfăşoară prin timp, amestecă personaje trecute, prezente şi viitoare pe o simplă poveste de dragoste ce nu are nicio legătură cu civilizaţia pământenilor.

Şi totuşi... Cel de-al Doilea Război Mondial al Omenirii este punctul de plecare (şi de întoarcere) al acestui roman oarecum excentric şi cu influenţe religioase. Doar atât cât sarea şi piperul.

(Îmi vine să spun vizionare plăcută...), dar... aţi înţeles mesajul meu.

Autorul.

Apropo, Daniel Danton Kent este un pseudonim.

Paris. 1944

Scaunele, aşezate în dezordine împrejurul celor nouă măsuţe, odihnesc liniştite şi obosite de întâmplările mult prea nefericite petrecute de-a lungul anilor.

Mă aflu abandonat în Paris! O cafenea veche de cel puţin două sute de ani îmi este gazdă. Am început să scriu.

Numele meu este Daniel Danton Kent. Sunt maior. Mai bine spus am fost. Acum scriu despre ultimele mele şase zile. Cele mai incredibile, ireale şi poate chiar fantastice zile.

M-am născut în alte vremuri. Vin din viitor. 2143. Acum am rămas blocat şi abandonat în acest nenorocit Război Mondial al Omenirii. Al doilea.

Cel de-al Treilea Război Mondial al Omenirii nu va mai exista niciodată...

Ar trebui să mă bucur dar nu pot.

Dar iată povestea mea pe care am intitulat-o...

„The story of my life.” Ultimele şase zile.

...

S-a făcut târziu. Cred că a sosit vremea să termin de scris această poveste. Noroc cu ochelarii inginerului. Nici nu mi-am putut da seama că îi pot folosi ca să văd. Fără ei sunt orb. Poate călătoria mea prin Timp m-a făcut astfel…

... Nu ştiu.

Acum sunt bine în acest 1944. M-am adaptat. Am învăţat să fac bani. Ce uşor este când cunoşti trecutul!

Nu mi-am putut face niciun prieten. Şi nici nu cred că ar trebui. Cine ştie ce i-aş putea arăta? Viitorul este o armă foarte puternică. Eu îl cunosc. De acolo vin.

Silueta mi-a făcut o nouă ofertă. Să salvez lumea Ferrană. Mă mai gândesc.

I-aş face o surpriză lui Hitler. Mi se pare că a întins coarda prea mult cu acest război. Mă mai gândesc...

Colonelul nu mai este. A fost omorât luna trecută. Mi-a părut rău. Am fost cei mai buni prieteni timp de şase zile.

N-am vrut să mai interacţionez cu nimeni.

Sper că zevzecul ăla de inginer şi prietena lui să fi reuşit să rămână împreună.

Seara mă joc cu ceasul lui. Învăţ lucruri uimitoare.

Aş bea un vin de Toc. La dracu, am gustat doar de două ori şi am devenit dependent.

Mi-e dor de Aristotel!

De 2143.

În definitiv atunci am murit... Oficial!

RECENZII