Legendele pasarilor
Preț: 16,00 lei
Disponibilitate: în stoc
Autor: Simion Florea Marian
ISBN: 978-606-8395-44-9
Editura: Mondoro
Anul publicării: 2013
Ediția: I
Pagini: 60
Format: 17x17 cm
Categoria: Cărţi ilustrate şi de poveşti pentru copii
DESCRIERE
Legendele păsărilor - Simion Florea Marian - Editura Mondoro
A fost odată o cioară care nu mai avea nicicând parte din puii săi, căci în tot anul venea uliul şi-i mânca.
Nu o dată îşi frământa biata cioară capul: cum ar putea face ca să aibă şi ea pui ca alte păsări?... Unde să-i scoată puii, unde să-i crească şi cum să-i ferească ca să-i poate scăpa de uliu? Cugetă ea ce cugetă: cum ar face şi ce ar drege ca s-o scoată mai bine la căpătâi, dar degeaba, mintea îi sta locului. În urma urmelor însă, după multă frământare şi bătaie de cap, îi plesni prin minte că dacă se va încumetri cu uliul, care totdeauna îi mănâncă puii, acesta, ca cumătru, va avea atâta obraz pe lângă nas şi nu-i va mânca şi mai departe puii. Deci, întâlnindu-se ea într-o zi cu uliul şi luându-se cu dânsul de vorbă, îi zise în urmă ca să se încumetrească cu dânsa.
— Bine! răspunse uliul, mă încumetresc bucuros...
— Îţi mulţumesc din toată inima pentru bunătatea ce voieşti a-mi arăta! zise mai departe cioara, dar, afară de aceasta, aş mai avea o rugăminte la dumneata!
— Şi aceea ar fi? întrebă uliul.
— Ca de astăzi înainte să nu-mi mai mănânci puii!
— Iaca-ţi făgăduiesc şi aceasta, numai de una te-aş pofti şi eu: să-mi spui cum arată puii tăi, ca să-i pot deosebi dintre alţi pui.
— Puii mei, răspunse cioara plină de mândrie, sunt cei mai frumoşi şi mai cilibii dintre puii tuturor păsărilor de pe faţa pământului.
...
Nu mult după această întâmplare, se-ntâlneşte ea iarăşi cu cumătrul său şi cum îl zăreşte de departe îi zise:
— Aşa mi te-ai ţinut de cuvânt, cumetre!... Iacă, iară mi-ai mâncat puiuţii, mânca-te-ar viermii să te mănânce!
— Şuguieşti, cumătră, ori vrei să-şi baţi joc de mine?
— Eu să şuguiesc?
— Dacă aş fi avut eu de gând să nu mă ţin de cuvânt şi dacă aş fi voit să-ţi mănânc puii, atunci n-aş fi răbdat foame două zile întregi, după cum am răbdat, ci ţi i-aş fi mâncat în ziua cea dintâi. Aşa însă a trebuit să umblu cu maţele chiorăindu-mi de foame până mai-nainte, când dădui într-o scorbură de răchită putregăioasă peste un cuib de nişte pui aşa de negri, urâţi şi zăbăloşi, de-mi era mai mare greul să mă uit la dânşii; şi de n-aş fi fost rupt în coş de foame, zău că nici nu m-aş fi uitat la dânşii, da’ de cum să-i mănânc!
— Încă mai ai obraz să te dezvinovăţeşti?
— Ce fel? De ce să mă dezvinovăţesc?
— D-apoi, bine, n-ai ştiut că aceia sunt puii mei!
— Cum! Aceia au fost puii tăi!
— Ai cui să fi fost dară?... Ai tăi ştiu că n-au fost, nici ai altei păsări, ci numai ai mei!
— D-apoi bine, cumătră, dumneata mi-ai fost spus că puii dumitale sunt cei mai frumoşi pui din lume şi nu nişte sluţenii şi urâciuni pe care le-am mâncat eu!... Spune-mi, nu-i aşa?...
— Fiecăruia al său îi pare mai frumos, ca al altuia, de-ar fi acela orişicât de slut şi urât. Aşa şi eu am cugetat că puii mei sunt cei mai frumoşi pui din lume.
— Dacă ai cugetat aşa, apoi nu-ţi fie cu bănat, a dumitale e vina!... Eu, unul, mi-am ţinut făgăduinţa, am mâncat ce-a fost mai urât şi nu ce a fost mai frumos, după cum mi-ai spus!...
A fost odată o cioară care nu mai avea nicicând parte din puii săi, căci în tot anul venea uliul şi-i mânca.
Nu o dată îşi frământa biata cioară capul: cum ar putea face ca să aibă şi ea pui ca alte păsări?... Unde să-i scoată puii, unde să-i crească şi cum să-i ferească ca să-i poate scăpa de uliu? Cugetă ea ce cugetă: cum ar face şi ce ar drege ca s-o scoată mai bine la căpătâi, dar degeaba, mintea îi sta locului. În urma urmelor însă, după multă frământare şi bătaie de cap, îi plesni prin minte că dacă se va încumetri cu uliul, care totdeauna îi mănâncă puii, acesta, ca cumătru, va avea atâta obraz pe lângă nas şi nu-i va mânca şi mai departe puii. Deci, întâlnindu-se ea într-o zi cu uliul şi luându-se cu dânsul de vorbă, îi zise în urmă ca să se încumetrească cu dânsa.
— Bine! răspunse uliul, mă încumetresc bucuros...
— Îţi mulţumesc din toată inima pentru bunătatea ce voieşti a-mi arăta! zise mai departe cioara, dar, afară de aceasta, aş mai avea o rugăminte la dumneata!
— Şi aceea ar fi? întrebă uliul.
— Ca de astăzi înainte să nu-mi mai mănânci puii!
— Iaca-ţi făgăduiesc şi aceasta, numai de una te-aş pofti şi eu: să-mi spui cum arată puii tăi, ca să-i pot deosebi dintre alţi pui.
— Puii mei, răspunse cioara plină de mândrie, sunt cei mai frumoşi şi mai cilibii dintre puii tuturor păsărilor de pe faţa pământului.
...
Nu mult după această întâmplare, se-ntâlneşte ea iarăşi cu cumătrul său şi cum îl zăreşte de departe îi zise:
— Aşa mi te-ai ţinut de cuvânt, cumetre!... Iacă, iară mi-ai mâncat puiuţii, mânca-te-ar viermii să te mănânce!
— Şuguieşti, cumătră, ori vrei să-şi baţi joc de mine?
— Eu să şuguiesc?
— Dacă aş fi avut eu de gând să nu mă ţin de cuvânt şi dacă aş fi voit să-ţi mănânc puii, atunci n-aş fi răbdat foame două zile întregi, după cum am răbdat, ci ţi i-aş fi mâncat în ziua cea dintâi. Aşa însă a trebuit să umblu cu maţele chiorăindu-mi de foame până mai-nainte, când dădui într-o scorbură de răchită putregăioasă peste un cuib de nişte pui aşa de negri, urâţi şi zăbăloşi, de-mi era mai mare greul să mă uit la dânşii; şi de n-aş fi fost rupt în coş de foame, zău că nici nu m-aş fi uitat la dânşii, da’ de cum să-i mănânc!
— Încă mai ai obraz să te dezvinovăţeşti?
— Ce fel? De ce să mă dezvinovăţesc?
— D-apoi, bine, n-ai ştiut că aceia sunt puii mei!
— Cum! Aceia au fost puii tăi!
— Ai cui să fi fost dară?... Ai tăi ştiu că n-au fost, nici ai altei păsări, ci numai ai mei!
— D-apoi bine, cumătră, dumneata mi-ai fost spus că puii dumitale sunt cei mai frumoşi pui din lume şi nu nişte sluţenii şi urâciuni pe care le-am mâncat eu!... Spune-mi, nu-i aşa?...
— Fiecăruia al său îi pare mai frumos, ca al altuia, de-ar fi acela orişicât de slut şi urât. Aşa şi eu am cugetat că puii mei sunt cei mai frumoşi pui din lume.
— Dacă ai cugetat aşa, apoi nu-ţi fie cu bănat, a dumitale e vina!... Eu, unul, mi-am ţinut făgăduinţa, am mâncat ce-a fost mai urât şi nu ce a fost mai frumos, după cum mi-ai spus!...
Cărţi ilustrate şi de poveşti pentru copii - Cele mai vândute cărți
‹
›
Categorii de carte
-Edituri
-Reduceri
-Beneficiezi de o reducere de 10% dacă cumperi online. Nu se aplica titlurilor din oferta speciala, pachetelor promotionale si altor reduceri acordate pe site.
Top 10
-Cărţi noi
-
20,00 lei
28,00 lei
32,00 lei
RECENZII