Hotul cinstit

Hoţul cinstit - F. M. Dostoievski - Editura Mondoro
 
Asta e – să fii hoţ şi cinstit, nu se poate. Vreau să spun numai că era un om cinstit care a furat. Era de compătimit.
— Cum s-a întâmplat, Asstafi Ivanovici? 
— Să tot fie doi ani de zile de atunci. S-a întâmplat ca un an să fiu fără slujbă. Făcui cunoştiinţă cu un om total pierdut. Îl văzui la cârciumă. Ce mai beţiv! Înainte vreme slujise undeva; din pricina vieţii sale destrăbălate, fusese dat afară. Dumnezeu ştie cum era îmbrăcat. De multe ori nu ştiam dacă avea cămaşă sub manta. Bea tot ce încropea. Nu se certa cu nimeni; era un om liniştit. Cum îţi spusei m-am întâlnit cu el la o cârciumă. Se ţinea după mine ca un căţeluş. La început cerea să-l las să doarmă la mine. Ei bine, l-am lăsat. Văzui şi paşaportul, era în regulă. A doua zi, iar a venit să doarmă; a treia zi, tot aşa. Nu mai scap de ăsta, îmi ziceam eu în minte: să-i dai să bea şi să mănânce, să doarmă – auzi d-ta, eu om sărac, să mai ţin şi pe altul. Înainte de a veni la mine, se legase de altul; au băut împreună până ce gazda lui a murit de beţie. Omul de care-ţi vorbesc, se numea Emilian Ilici. Mă gândeam ce să fac cu el. Să-l gonesc, îmi era ruşine şi îmi era şi milă. Să ferească Dumnezeu de aşa nenorocire. Nu vorbea, nu cerea nimic; se aşeza în faţa mea şi se uita ca un căţeluş în ochii mei. Cum strică beţia pe om, frate! Mă tot gândeam să-i spun: cară-te d-aci, Emelianuşka; n-ai ce căuta la mine, nu ţi-ai găsit omul. Nici eu nu prea am ce mânca; de unde o să-ţi mai dau şi ţie!
Mă gândeam: ce o să facă când i-oi spune una ca asta? Era lucru lămurit: o să se uite lung la mine, fiindcă din tot ce-i spusesem, n-a înţeles nimic; apoi, după ce i-oi mai spune o dată, o să-şi ia legăturica găurită, în care, Dumnezeu ştie ce are şi pe care o duce cu sine în toate părţile – o să-şi potrivească manteluţa, ca să nu se vază rupturile şi să-i ţie şi cald... apoi, cu o lacrimă în ochi, o să deschidă uşa şi... dus o să fie. Dar nu e bine să laşi pe un om să se prăpădească de tot. De aceea îmi făceam socoteala: tot n-o să mai stai multă vreme la mine, Emelianuşka; mă mut în curând şi n-o să mă mai găseşti.