TARTARIN DIN TARASCON

Povestea începe într-o seară la Costecalde armurierul, pe când Tartarin le explica unor ascultători funcţionarea unei puşti de foc. Mai apoi, ceva cu totul deosebit, s-a petrecut atunci când uşa s-a deschis brusc, lăsând loc să intre, ca un vârtej, un vânător de pălării ce se repezi în cameră strigând disperat: „Un leu! un leu!" Uimirea generală, spaima, învălmăşeala şi confuzia au pus stăpânire pe cei prezenţi. Tartarin a apucat iute o baionetă, iar Costecalde a alergat să închidă uşa. În scurt timp vânătorul, înconjurat de către cei prezenţi, fu chestionat degrabă.

Ceea ce au aflat a fost că Menajeria Mitaine, întorcându-se de la târgul de la Beaucaire, aranjase să facă o oprire de câteva zile şi în Tarascon unde tocmai se instalase baraca, în piaţa castelului, împreună cu o spectaculoasă colecţie de şerpi, foci, crocodili şi, ei bine, un magnific leu african... Un adevărat leu african în Tarascon!... Aşa ceva nu se mai văzuse niciodată!

Mândri şi bravi, vânătorii noştri de pălării, priveau cu mândrie unii la ceilalţi. Trăsăturile lor bărbăteşti străluceau de plăcere iar în fiecare colţ al magazinului, strângeri de mână ferme erau schimbate în tăcere. Emoţia era atât de copleşitoare, atât de neprevăzută, încât nimeni nu găsea vreun cuvânt de spus. Nici măcar Tartarin. Palid şi tremurând, cu puşca strânsă în mâini, stătea în spatele ghişeului magazinului gândindu-se.

— Un leu, Dumnezeule! Un leu african! În apropiere, la doar câţiva paşi depărtare... Regele feroce al fiarelor... Cariera visurilor sale... unul dintre eroii imaginari ai dramelor închipuite atât de frumos în fanteziile lui. Era prea mult de suportat pentru Tartarin.

Dintr-o dată sângele îi inundă ambii obraji. Ochii îi străluciră apoi, cu un gest convulsiv, îşi aruncă puşca pe umăr întorcându-se către curajosul comandant în retragere Bravida spunându-i cu o voce tunătoare:

— Vino, comandante, negreşit trebuie să vedem asta.

— Scuzaţi-mă! Scuzaţi-mă! Aţi luat şi noua mea puşcă! îndrăzni prevăzătorul Costecalde timid, dar Tartarin era deja în stradă, iar în urma lui toţi vânătorii de pălării păşeau mândri, urmându-l.

RECENZII